Plumb de G.Bacovia

Poezia deschide vol de debut al autorului (Plumb, 1916) si contine crezul sau artistic, viziunea sa despre lume si viata, dar si mijl specifice de exprimare. Cu tte acestea “Plumb” este considerate o arta poetica necanonica, ea nefiind avizata din acest pct de vedere de catre critici.

Bacovia se incadreaza in cat simbolistilor francezi, folosind termini si motive specifice acestei noi modalitati de a scrie: mediul citadin cu lat sale decadente (mahalaua, crasma, parcul intunecat), stari precum tristetea, nevroza, spleenul, muzicalitatea cu tenta morbida monocromatismul etc. Lirica lui Bacovia se mai caract. Si prin corespondenta dintre mediul exterior , sufocant sic el interiorin care nelinistile duc la depresie, la pustiu, chiar la o sugestie a mortii.

Titlul poeziei este si leitmotiv al textului creand o atmosfera sumbra, mineralizata in care orice urma a frumosului a disparut (“flori de plumb/Amorul meu de plumb”). Greutatea metalului este sugerata si de simpla lui rostire, termenul fiind alc din pct de vedere fonetic din 4 consoane si o sg vocala. Ca elem chimic plumbul este un metal greu, de cul inchisa insa in viziunea bacoviana el se apropie si de galben (cul preferata de poet intr-un anume mom al creatiei sale). “in plumb vad culoarea galben. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare.”.

Limbajul lui Bacovia este simplu, dar in acelasi timp incarcat de conotatii simbolice, poetul renuntand la “podoabele” crearii unor mag puternice suggestive. Repetitia obsedanta a unor term (“plumb”) creaza senzatii puternice, chiar viloente:aceste senzatii difera in fct de receptarea fiecarui cititor, lucru dorit de altfel si de catre poet. La aceste elem se adauga si o sintaxa simpla, elementara, dar care duce prin analogie sisimetrie la o lirica a dezarticularii, chiar a dezumanizarii. Astfel intre cele 2 catrene exista o simetrie atat la nivelul costructiei versului, cat si la acela al lexicului. Dif care apar se datoreaza faptului ca in pirma strofa lumea este materiala, exterioara, apasatoare, iar in cea de-a 2-a strofa lumea este interioara iar trairile sunt date tocmai de apasarea lumii exterioare.

In prima strofa cadrul este exterior iar imag vizuale sunt puternice, dominate de gri, de cenusiu:”sicrie de plumb”, “funerar vesmant”, “coroane de plumb”. Prezenta plumbului creaza o imag statica singurul elem de misc fiind vantul (“si era vant”) prezenta acestuia duce la o muzicalitate deranjanta, chiar morbida:”scartaiau coroanele de plumb”.

In centrul acestor imag se afla cavoul, spatiu al claustrarii, al retragerii in sine, al singuratatii absolute:”stam singur in cavou”. Tot ce a fost frum a murit, pana si florile, imag a vietii, se mineralizeaza tranf in plumb. Aceasta imag este reluata si in cea de-a 2-a strofa tocmai pt accentuarea ideii de pustiu, de iminenta a mortii.

Verbul “dormeau” (reluat in strofa a 2-a cu forma “dormea”) poate fi considerat unul din cuv cheie ale textului, simbolizand un somn “adanc, intors, la granite dintre viata si moarte, dintre real si cosmar”.

Strofa a 2-a este o proiectie interioara a cadrului natural din prima strofa, accentual punandu-se pe trairile eului liric, a carui prezenta se face simtita:”amorul meu am inceput sal strig”,”stam singur”. Disperarea, vidul sufletesc sunt sugerate si de materializarea, de mineralizarea sentimentelor: “amorul meu de plumb”.

Strigatul din versul al 2-a este o ult incercare esuata de chemare a amorului, de salvare a unui suflet pierdut.

Senzatiile se acutizeaza, cavoul fiind inlocuit cu imag mai puternica a mortului, iar vantul cu frigul patrunzator (“stam singur langa mort si era vant”).

Ult vers repr si pierderea oricarei posibilitati de reinviere a amorului, acesta fiind descris “cu aripi de plumb”; verbul “atarna” simbolizeaza o pierdere definitive a sperantei, o imposibilitate de salvare. Bacovia deformeaza astfel realul care devine o imag tragica a trairilor sale, a senzatiilor sale interioare. Sentimental este acela al unei prabusiri interioare, a unei singuratati absolute cauzate de lipsa amorului a oricarei repr a frumosului.

Poezia “Plumb” ramane un text reprezentativ atat pt lirica bacoviana cat si pt simbolismul romanesc, datorita unei modalitati noi de raportare la realitate si a unui lexic pe cat de simplu, pe atat de sugestiv.